OTS – Frâna de urgență a corpului tău
"No pain, no gain", "cu cât mai tare, cu atât mai bine" este un mantra răspândit, nu doar printre sportivii profesioniști, ci și printre sportivii amatori ambițioși, care vor să-și împingă limitele performanței mereu cu un pas mai sus. Dar este aceasta cu adevărat cea mai bună abordare? Căci, oricât de admirabil ar părea acest mindset, la un moment dat nici corpul nu mai poate ține pasul. Atunci apare riscul unui așa-numit sindrom de supraantrenament (OTS), ca urmare a epuizării totale a fizicului și psihicului. Cum se manifestă, care sunt cauzele, metodele de tratament și cum îl poți evita, afli în acest articol:
Simptomele
Există două tipuri diferite de OTS. OTS simpatikotonic se manifestă printr-o frecvență cardiacă crescută, tulburări de somn, instabilitate emoțională și diverse afecțiuni organice. Simptomele OTS parasimpatikotonic sunt mai puțin evidente, manifestându-se în principal prin componenta lor flegmatic-depresivă și se pot transforma în timp într-un OTS simpatikotonic. Ambelor tipuri le este însă comună o scădere inițială, bruscă și nespecifică a performanței, oboseală anormală și o recuperare puternic întârziată în procesul de antrenament.
Cauzele
Cea mai frecventă cauză a supraantrenamentului o reprezintă intensitățile mari de antrenament în zona anaerob-lactacidă, practicate pe o perioadă lungă de timp, de la câteva luni la ani. De asemenea, o creștere rapidă a volumului de antrenament într-un interval scurt de timp poate induce OTS. Pe lângă acestea, se adaugă factori de stres suplimentari, care se regăsesc în principal în mediul personal de viață, cum ar fi un climat social tensionat, somn insuficient, un job solicitant, stresant sau o reluare prea rapidă a antrenamentului după infecții.
Pe plan hormonal, se pot observa modificări patologice, atât ale sistemelor periferice, cât și ale celor centrale. În condiții de efort maxim, se eliberează mai puțin hormon adrenocorticotrop (ACTH), cortizol, precum și hormon de creștere (HGH). Mai mult, se constată o eliberare redusă de adrenalină și noradrenalină, precum și o excreție nocturnă scăzută de catecolamine. Toate acestea reprezintă un mecanism de feedback auto-protector, pentru a evita o epuizare suplimentară cauzată de stres. Corpul intră forțat într-o viteză inferioară.
Terapia
Sună dur, dar este singura cale. Singura terapie eficientă este eliminarea cauzelor. Asta nu înseamnă că în cazul sindromului de supraantrenament (OTS) trebuie să iei o pauză completă de la antrenament. O reducere semnificativă a intensității și a volumului antrenamentului este necesară în orice caz. În cazurile care durează de mai mult timp, însă, nici întreruperea temporară a antrenamentului nu poate fi evitată întotdeauna. Inițial, ar trebui efectuate doar antrenamente regenerative sau scurte, extensive, în zona aerobă. De asemenea, o schimbare temporară către un alt sport, care nu solicită condiția fizică, fără caracter de performanță, poate fi potrivită.
După restabilirea unei capacități de efort stabile, proces care poate dura de la câteva luni până la peste un an în cazuri severe, devin posibile din nou formele de antrenament mai intense, inclusiv din nou unități aerob-lactacide.
Evită supraantrenamentul
Tocmai din cauza reabilitării extrem de îndelungate, precum și a numeroaselor co-simptome psihice, cum ar fi depresia, anxietatea etc., care însoțesc adesea un OTS, accentul principal nu cade, desigur, pe a ajunge într-un astfel de stadiu. De aceea, ar trebui să adopți o schimbare de mentalitate către "smart, not hard". Printr-o planificare inteligentă a antrenamentului, regenerare suficientă și o periodizare corectă a efortului, poți reduce riscul de supraantrenament considerabil. Prin stimularea mai țintită, corpul tău va fi probabil capabil de o mai bună adaptare la antrenament, astfel încât să progresezi mai rapid. Acordă atenție și altor factori, cum ar fi somnul suficient, o alimentație echilibrată, adaptată nevoilor, precum și o doză bună de varietate în antrenament.
Mesajul principal
Mai tare nu este întotdeauna mai bine și, în loc să ducă la rezultatele dorite la antrenament, poate duce, sub anumite circumstanțe, la faptul că organismul tău trage frâna de urgență. De aceea, acordă atenție punctelor din acest articol pentru a evita supraantrenamentul. Dacă observi simptome specifice, în special o scădere bruscă și persistentă a performanței și o stare accentuată de epuizare, se recomandă consultarea unui medic specialist în sport. Acesta nu numai că poate diferenția clar un OTS de alte cauze, de exemplu, organice. Ci te va ajuta și pe parcursul reabilitării, prin măsuri individualizate și țintite, să revii pe picioare cât mai repede posibil.